Ieșirile veritabile pe munte înseamnă să fii înconjurat doar de natură, păsări, munți, râuri, nori și vânt. Fără hoteluri înalte, fără agitație și gălăgie, fără vuiet de mașini sau claxoane ascuțite.
Într-adevăr, lipsite de confortul hotelurilor sau pensiunilor care se înalță falnice în stațiunile montane de pretutindeni, cabanele au totuși aerul concentrat al apropierii de natură, al libertății și al reîntoarcerii într-o lume ruptă de scurgerea prea grăbită a timpului.
Cabanele sunt locuri primitoare, care-ți solicită puțin efort, dar care te răsplătesc din plin odată ajuns acolo. Mereu între prieteni, nu îți lasă vreodată impresia că ești doar un străin, chiar dacă oamenii pe care îi întâlnești aici rămân doar amintiri singulare, vesele și trecătoare. Pe moment totul pare familiar. Te simți… ca acasă.
Pornind de la aceste idei, am ales câteva cabane accesibile oricărui iubitor de aer proaspăt și culori. Fie iarnă sau vară, drumul până la ele poate fi parcurs cu ușurință, iar atmosfera întâmpinată va fi cu siguranță memorabilă.
Trasee din Bușteni
Cabana Diham (1320 m)
Un traseu accesibil, indiferent de condiția fizică. Nu necesită prea mult efort, exceptând prima pantă, chiar în punctul de pornire, acea „pantă a prostului”, care, deși scurtă, îți taie răsuflarea încă din primii zeci de metri.
Dar nu te lăsa descurajat așa ușor! Traseul șerpuiește apoi prin pădure, cu câteva suișuri și coborâșuri, se termină într-o poiană și continuă spre final pe drumul până la cabană, cu vedere de ansamblu asupra masivului Postăvarul.
Întreaga distanță de la Gura Diham, unde se lasă mașina, până la cabana Diham, are o lungime de 4.5 kilometri, cu o diferență de nivel de 400 metri și poate fi parcursă în aproximativ o oră și jumătate pe timp de vară sau două ore, când zăpada bogată îngustează poteca.
Pentru că este în mare parte prin pădure, priveliștea nu îți taie răsuflarea, însă odată ajuns la cabană, poiana întinsă și crestele înconjurătoare conturează noi perspective.
Traseul alternativ, ceva mai lung este pe la Pichetul Roșu. După prima pantă, drumul se bifurcă și în locul traseului clasic, spre dreapta, marcat cu triunghi albastru, se poate alege cel pe marcaje roșii, spre cabana Poiana Izvoarelor, Pichetul Roșu și într-un final, cabana Diham. Este de asemenea un traseu ușor, puțin ocolit, care se poate parcurge în orice anotimp și durează undeva între două și trei ore.
Cabana Diham te întâmpină cu mai multe tipuri de camere, de la două până la șase locuri, fiecare cu toaletă, duș și apă caldă. O sală de mese generoasă, unde se pot servi mâncăruri diverse și băuturi la fel de variate. Plus atmosfera caldă și veselia tipică de după parcurgerea unui traseu. Parcă după efortul depus, ți-ai câștigat pe drept locul acolo.
Fiind o cabană accesibilă, este în general destul de plină, așa că este necesară o rezervare cu ceva timp înainte, mai ales în perioadele de vacanță.
Trasee din Bușteni sau Râșnov
Cabana Mălăiești (1720 m)
Situată ceva mai sus în Bucegi, într-o căldare glaciară între Bucșoiu, Padina Crucii și Hornurile Mălăiești, cabana Mălăiești este locul potrivit pentru un weekend la munte, cu gașca de prieteni. Poziția îi conturează un decor aparte, de jur împrejur și îi conferă un aer pitoresc.
Pe timp de vară în special, aici se organizează diverse festivaluri cu cântece de munte, întreaga vale răsunând pe ritmuri vesele și acorduri de chitare.
Traseul până la Mălăiești diferă în funcție de anotimp. Vara se parcurge pe drumul cu marcaje roșii, de la Gura Diham, spre Poiana Izvoarelor, La Prepeleac și într-un final cabana Mălăieşti. Trece pe poteca Take Ionescu, nefiind recomandat pe timp de iarnă din cauza porțiunilor expuse din această zonă și al riscului de avalanșă din anumite văi.
Per total se poate parcurge în aproximativ patru ore, având o dificultate medie, spre ușoară. Este un drum destul de populat pe timp de vară.
Celălalt traseu, cel de iarnă, trece pe la Diham. Pornește tot de la Gura Diham, urmând marcajele albastre, spre Șaua Baiului, Cabana Diham, La Glăjărie, Cabana Mălăiești. Durează aproximativ cinci ore, dar este un traseu ușor, fără vreo dificultate indiferent dacă s-a așternut sau nu zăpada. E nevoie doar de o bună condiție fizică, dată fiind lungimea parcursă.
Dacă drumul pornește dinspre Râșnov și nu din Bușteni, traseul este mai scurt și mai lejer, pe bandă albastră, fiind accesibil tot timpul anului și putând fi parcurs în aproximativ trei ore și jumătate.
Cabana Mălăiești oferă camere de două până la 14 locuri, este bine încălzită pe timp de iarnă și are și o zonă de mese unde se pot servi mâncăruri calde, băuturi reci și multă voie bună. Toaletele sunt comune, lângă intrare și nu există un izvor cu apă în zonă.
Cred că este una dintre cabanele cu cele mai frumoase priveliști descrise de munții înconjurători. Un sentiment aparte îl ai în diminețile senine, când te trezești și pe ferestrele mari, din camera de la etaj, toți munții îți urează la unison o zi bună.
Trasee din Timișuri sau Poiana Brașov
Cabana Postăvaru (1604 m)
Postăvaru sau cabana schiorilor, pe timp de iarnă, este mereu animată și plină de figuri vesele. Oameni de toate vârstele, skiuri și plăci de snowboard, zâmbete, obraji îmbujorați și multă gălăgie, toate se întâlnesc pe terasă, în ritmurile DJ-ilor și ale aromelor de vin fiert.
Dar și în celelalte anotimpuri te îmbie cu o bere foarte rece la aceeași terasă aflată deasupra văii, cu peisajele creionate de munții Piatra Craiului, Făgăraș, Piatra Mică. Chiar și Ciucaș, Baiului și Bucegi se etalează în zare, în toată splendoarea.
Se poate ajunge cu telescaunul, pentru cei mai puțin dornici de efort sau pe jos, pe traseul ce pornește din Poiana Brașov. Drumul urmărește marcajul roșu și este accesibil în orice anotimp, având o durată de aproximativ o oră, o oră și jumătate, la pas.
Sunt multe trasee care pornesc din diverse locații: Poiana Brașov, Timișuri, Râșnov, Predeal.
Eu îl prefer pe cel din Timișul de Sus. Deși este marcat ca interzis iarna, din cauza văii cu potențial pericol de avalanșă, dacă nu este foarte multă zăpadă sau este bine bătătorită, nu pune dificultăți majore.
Traseul urmează marcajul triunghi roșu la început, apoi bandă galbenă (din Șaua Calului) și urcă destul de abrupt prin pădure, pe Valea și Spinarea Calului, terminându-se în Poiana Trei Fetițe (1620 metri). De aici șerpuiește pe linie de nivel, spre cabană.
Se poate parcurge în aproximativ patru ore și necesită o bună condiție fizică.
Și aici te poți caza, fiind necesară o rezervare cu ceva timp înaintea sosirii, în camere de două până la șase persoane, cu sau fără baie proprie. În schimb ți se oferă un bar și un restaurant, completate de o priveliște spectaculoasă de pe terasă.
Acestea fiind spuse, ne mai rămâne doar să pornim la drum!
