Sunt locuri în Grecia în care mă simt ca acasă și locuri care mă fac să-mi conștientizez statutul de turist, rolul meu temporar și dispensabil într-o animație sezonieră, care se va încheia odată cu lunile ploioase de toamnă târzie. Și când spun acasă, nu o asociez cu peisaje familiare sau fețe cunoscute. Nici nu caut asta într-o călătorie! Ci cu căldura oamenilor, atitudinea primitoare și ritmul locului, pe care îl urmez natural încă din primele zile, chiar dacă totul este nou.
Așa s-a întâmplat în Pelion sau în micul sat cu ape termale, Kókkino Neró, dar în Kassandra, din păcate, s-a disipat. Probabil și pentru că zona este mult mai cunoscută, mai turistică și mai încărcată cu de toate pentru toți. Cu toate astea, chiar și aici se păstrează ceva din farmecul boem al Greciei, pe care nu îl întâlnești în altă parte.
Kassandra este peninsula din Halkidiki cu oraşe animate, taverne pline şi plaje cât cuprinde. Un amalgam de specificuri, făcută parcă să mulțumească toți turiştii prezenți. Şi-a pierdut personalitatea, s-a transformat în ceva ce se vrea potrivit pentru oricine. Terasele şi plajele sunt pline de viață, dar e ceva ce te obosește câteodată, mai degrabă decât să-ți dea energie. În locațiile vizitate înainte, totul fusese mai personal, mai prietenos, mai lejer. Și sunt adepta unei vieți animate, în general. Dar parcă plajele din Grecia se asortează mai bine cu lentoarea unor nopți de vară.
Totuși am găsit câteva locuri drăguțe și niște plaje care merită povestite. Dar mai întâi, cazarea.
O MARE eroare pe booking
Știind că aici aveam nevoie de o cazare mare, pentru opt persoane și jumătate și pentru o perioadă mai lungă, a fost cea mai timpurie rezervare făcută, cu câteva luni înainte, nespecific obiceiului meu de a o lăsa mereu pe ultima sută de metri. Și asta fiindcă tot mai lucrez la itinerariu, până aproape de ziua plecării. Și în general călătorim în doi, ceea ce ne oferă mai multă flexibilitate.
Cazarea aleasă în Kassandra părea să ne îndeplinească toate condițiile și dorințele, ba chiar mai mult. Era în Paliouri, un sat tradițional din sud-estul peninsulei. Am ales o vila albă, tipic mediteraneană, cu terase largi spre mare, camere luminoase, piscină, la un preț puțin sub medie. Parcă prea frumos ca să fie adevărat, exact ceea ce s-a și întâmplat.
Cazarea era nouă pe booking și nu avea încă recenzii.
Am ajuns nerăbdători. Unii abia își începeau vacanța, venind direct din țară, după mai bine de 10 ore de condus. Pentru noi a fost mai ușor, căci am parcurs doar câteva ore din Panteleimonos. Odată ajunși însă, visul frumos s-a spulberat. Cazarea era cu self check-in și după ce am luat cheia din locul și cu codul indicat de proprietar, a fost descuiată poarta spre dezastru. Primul impact a fost ca o lovitură ușoară, care a continuat cu o intensitate din ce în ce mai mare. Piscina, atât de albastră în poze, era împânzită de o mâzgă groasă. Șezlongurile erau pătate și pline de praf. La o primă vedere totul părea părăsit în grabă cu un an în urmă și lăsat așa până în următorul sezon.
Casa însă arăta și mai rău. Mobila era ruptă și pătată, paturile și dulapurile pline de gunoaie și materiale de construcție, băile funcționale, dar murdare, terasa prăfuită, dar probabil singura unde se putea sta. Degeaba au trimis echipa de curățenie. Era imposibil să o facă locuibilă peste noapte. Au renunțat și s-au oferit să ne returneze banii. Problema era că în plin sezon nu puteai găsi o cazare similară. Prețurile aproape se dublaseră, iar variantele se împuținaseră considerabil. Booking s-a absolvit de orice vină, după o confirmare telefonică cu proprietarul, care susținea că ne poate acomoda, acesta reprezentând o firmă care acoperea mai multe cazări în zonă.
Așa că am rămas la orele amiezei într-un oraș care părea deja încărcat de turiști, fără entuziasm și fără opțiuni de cazare. Un angajat trimis la fața locului pentru a verifica situația noastră, ne-a oferit doar scuze, fără alternative. Banii returnați erau singura opțiune. Nu aveau alte cazări și nici soluții. Discuția cu booking era inutilă. Ei puteau doar întegistra o plângere, care va fi verificată… cândva.
10 telefoane mai târziu am găsit o casă, undeva departe de mare, pe un deal izolat, cu un drum neasfaltat spre intrare. Părea dezolant, dar pretențiile scăzuseră drastic. Iar cazarea, la preț mai mare decât ce avuseserăm inițial, avea un dormitor, din cele trei, atât de mic că abia ar fi încăput o persoană puțin înghesuită de bagaje. Așa că am refuzat. Când aproape ne pierduserăm orice speranță, un anunț pe Airbnb ne-a făcut o surpriză plăcută. Am găsit în Nea Skioni, o stațiune tot în sudul brațului Kassandra, casa unui bulgar care îndeplinea cam toate condițiile și care ne-a și primit chiar din acea seară. Tot vecinii ne-au salvat!
Sursă imagini: Booking
Prezentarea unei cazări elegante, pe care o aleseserăm pentru vacanța noastră.
Realitatea care ne-a întâmpinat a fost total diferită.
Nea Skioni
A fost satul nostru de vacanță, un loc pitoresc din sud-vestul peninsulei. Ne înconjurau aici doar liniștea și marea. Părea un sat obișnuit, cu vile în stil mediteranean, care nu erau neapărat turistice, așezate de-a lungul mării. Plaja de vis-a-vis nu se prezenta extraordinar. Deși apa destul de limpede, de un albastru-verzui, era toată plină de pietre și arici de mare.
Portul, aflat în apropiere, era aglomerat de taverne colorate. La fel și fiecare străduță care urca dinspre mare. Unele cu specific grecesc, altele internațional, magazine, suveniruri, pescării, un amalgam cu tot ce ți-ar trece prin cap. Multă lume aici. În rest, satul pustiu.
Câteva plaje din Kassandra
Și bineînțeles, am pornit în căutarea plajelor. Fiecare zi, o nouă plajă, poate chiar două. Distanțele de condus nu erau foarte lungi. Cam 20-30 de minute.
Plaja Nea Skioni
Sau plaja noastră „privată”, cea de peste drum, unde nu era cineva vreodată. Lungă și îngustă, conducea drumul de-a lungul peninsulei. Pietricele în loc de nisip, pietre în apă, arici de mare, puțină umbră. Era mai degrabă potrivită încheierii unei zile, pe nuanțele apusului, cu un cocktail în mână. Așa am și întâmpinat-o în câteva seri. Am și înotat de vreo două ori printre aricii așezați strategic, pândind parcă o clipă de neatenție. Nu este o plajă de revenit.
Plaja Agios Nikolaos
Plaja din sudul peninsulei, care ne-a încântat cel mai tare. Am reîntâlnit coborârile abrupte și șerpuite cu care ne obișnuiserăm în Pelion. Jos găseai și câteva locuri de parcare în pantă, fiecare cum avea norocul și priceperea. O limbă de nisip auriu și apă turcoaz. Copacii se apropiau de mare, umbrind marginea plajei. O panoramă încântătoare privită din orice unghi. Câteva șezlonguri vechi, lăsate la întâmplare îi dădeau un aer și mai boem.
Plaja Xenia
Ne-a așteptat aproape de Paliouri, unde ne-ar fi fost destinația inițială. Este o plajă cu nisip fin și apă limpede, mărginită și ea de copaci, ceva mai amenajată însă, cu baruri pe plajă, muzică, șezlonguri și umbreluțe.
Plaja Ani
Mai jos de Nea Skioni, Ani a părut mai sălbatică. Aproape pustie atunci când am întâlnit-o, stâncoasă, încadrată într-un mic golf împădurit, presărată de pietricele fine. Arăta diferit de celelalte. Aș spune că a meritat bifată.
Plaja Elani
Elani este o plajă destul de cunoscută din Kassandra, cu apă albastră și nisip fin. Cu toate astea nu s-a prezentat nici ea prea aglomerată, așa cum își avea reputația. Marea este ideală pentru înot aici, iar în apropiere se poate savura și o bere foarte rece la una dintre tavernele grecești.
Plaja Siviri
Cu ape puțin adânci, nisip fin și apusuri spectaculoase, Plaja Siviri din vestul brațului Kassandra a rămas doar o amintire aglomerată a unei zile mult prea călduroase. Nu am poposit și nici nu am mai revenit aici.
Și astfel am încheiat o lungă vacanță de vară în Grecia. Am trecut de la locuri puțin vizitate, la plaje boeme, cu apă albastră și am încheiat cu o peninsulă turistică.
Grecia, oricum ar fi ea, își are farmecul personal și oricâte întâmplări mai puțin plăcute am întâmpina, la final, după un timp mai lung petrecut acasă, neplăcerile se șterg și rămânem tot cu visul cald al unor nopți de vară.
