Mi-am propus să dedic în 2021 o pagină plină de amintiri și Berlinului și iată că a venit în sfârșit vremea lui. A fost prima vizită în Germania, dar cu siguranță vor mai urma câteva, poate totuşi, în anotimpuri ceva mai calde.
Farmecul orașului
Berlin este un oraș diversificat și foarte aerisit. Prima impresie întipărită nu a egalat orașele elegante din Italia sau străzile vesele din Barcelona, nici animația Istanbulului sau luminile Franței, dar tocmai asta îl face diferit, tocmai particularitățile care il diferențiază de tiparul altor țări, îi conferă tipicul nemțesc. Aș fi putut spune că se apropie întrucâtva de București, de stilul pătrățos, gri și pe alocuri monoton în zilele ploioase, dar străzile sunt mai late, trotuarele mai aerisite, parcurile mai aranjate, dar mai slab luminate seara și oamenii parcă mai puțin grăbiți.
Crăciunul în Berlin
În prag de sărbători, bulevardele sunt decorate, însă nu în exces, iar piețele de Crăciun abundă de căsuțe vesele, din lemn, decorate cu crenguțe de brad și globuri colorate, pline cu turtă dulce, cârnați, vin fiert și învăluite de mirosuri îmbietoare de condimente și prăjituri.
Deși este în continuare o perioadă nefavorabilă plimbărilor, date fiind restricțiile mult dezbătute, în Berlin nu s-a resimțit apăsătoare vreo interdicție. Majoritatea obiectivelor funcționează după programul normal, aplicând bineînțeles regulile de distanțare şi igienă. Am întâlnit în plus, față de tiparele clasice din deplasările pe timp de pandemie, o aplicație de monitorizare a traficului și a aglomerației, care a trebuit instalată pe telefon odată ajunși aici. Astfel, la fiecare obiectiv, dar și în anumite restaurante sau baruri, trebuie scanat un cod QR aflat la intrare, menit a-ți semnala prezența. La părăsirea locației, se apasă check out. Autoritățile consideră că în acest fel se poate analiza în permanență dacă un loc este prea aglomerat, în plus, se va cunoaște și traseul fiecărui turist, „rătăcit” pe străzile orașului.
Am aterizat în Berlin noaptea, cu o întârziere de două ore. Drumul din aeroport până în oraș se poate parcurge cu trenul, la intervale de 40 de minute, timp de 24 de ore. Și metrourile au un program prelungit, în cursul săptămânii circulând până la ora 1:00 AM, iar în weekend, non-stop.
Am ajuns la hotel undeva în jurul orei 3:00 AM, astfel că prima zi a fost destul de leneşă. Nu am mai prins metroul și după cele 40 de minute cu trenul de la aeroport, am decis să ne plimbăm jumătatea de oră pe care o mai aveam până la destinație.
Berlinul, pustiu în toiul nopții și vântul rece de iarnă, conturau peisajul singuratic, de timp nedefinit și oraș parcă nelocuit. Am trecut pe lângă piețele închise, fără vreo urmă de agitația și bucuria emanate în timpul zilei, grădina zoologică lipsită de orice urmă de viață, drumurile goale și magazinele cu obloane trase și lumini stinse.
Ne-a întâmpinat un hotel aflat chiar lângă stația de metrou, înconjurat de localuri cu specific turcesc, deschise și încă zgomotase chiar și la acea oră târzie.
Dimineața a început în tonuri mohorâte și ploioase. Berlinul revenise la viață, însă vremea nu ne ajuta să ne mobilizăm. La fel de reci se anunțau și zilele următoare. Cu toate micile impedimente, aveam multe planuri pentru scurta ieșire, aşa că nu ne puteam lăsa descurajați de venirea firească a iernii. Așa că, am încercat să animăm, făcând abstracție de frig și ploi, cinci zile într-un oraș care știam că are multe de oferit.
Muzee istorice din Berlin
Berlinul abundă de istorie şi artă, iar muzee de toate tipurile se întâlnesc la fiecare pas, dornice să-și prezinte povestea.
Am cumpărat de la primul muzeu, Berlin Pass, care, asemeni cardului din Barcelona, îți oferă acces gratuit la o lungă listă de obiective (în principal muzee), cu doar 29 de euro. Mult mai avantajos decât biletele luate separat, intrările fiind cuprinse undeva între 8 şi 12 euro.
Berlin Pass include însă doar muzeele de stat, dar lista este suficient de lungă astfel încât să-şi merite investiția.
Insula muzeelor
Am început cu Insula Muzeelor, unde ne-au inițiat Altes Museum (Muzeul Vechi) și Alte Nationalgalerie (Galeria Națională Veche).
Altes Museum este găzduit de o clădire în stil neoclasic, aparținând patriomoniului UNESCO, împreună cu celelalte muzee de pe insulă. Prima sală, ocupată de statuile zeilor antici, este inspirată ca arhitectură și decor de Pantheonul din Roma.
Urmează apoi un întreg etaj, ce te poftește într-un tur cronologic prin Grecia antică, printre coloanele templelor și statuile din bronz, vasele pictate, bijuteriile făurite din argint și aur și sculpturile remarcabile.
La următorul etaj am învățat câteva aspecte despre arta și cultura romanilor din perioada imperială și civilizația etruscă, care include și o colecție rară de statui și sarcofage, portrete faimoase și un fragment din artă erotică apusă, denumită „Grădina Deliciilor”.
Am continuat cu Alte Nationalgalerie, unde în camerele luminoase, am întâlnit pictori celebri și sculptori pe măsură, ce au dat frâu liber imaginației și au explorat arta până în cel mai mic detaliu, lăsând în urmă o paletă largă de memorii impregnate în pânză.
Trei etaje, ce creionează perioade, curente şi mişcări artistice diverse, ne-au depănat poveştile atâtor generații de artiști.
Nici Bode Museum nu ne-a lăsat indiferenți, deși nu la fel de impresionant precum următoarele avute pe listă. Clădirea reconstruită aproape în totalitate după bombardamentele din cel de-al Doilea Război Mondial, acoperă o gamă variată de sculpturi, picturi și o colecție de peste 4000 de monede, datând din secolul VII î.e.n., până în prezent.
O oră alocată fiecăruia nu este suficientă, însă timpul scurt ne-a grăbit puțin vizita. La fel am procedat şi în Neues Museum (Muzeul Nou).
Povestea clădirilor este asemănătoare, majoritatea fiind distruse în cel de al Doilea Război Mondial și refăcute ulterior, însă în Muzeul Nou, fațada și o parte din interioare au fost păstrate întocmai, fără a șterge urmele trecutului. Neues este cunoscut în principal pentru Bustul lui Nefertiti, expus separat, într-o mică încăpere, putând fi pozat doar de la distanță. Pe lângă Nefertiti, am descoperit și o gamă variată de artefacte egiptene sau colecții marcând Epoca de Piatră și Era Preistorică, punctând totodată, evoluția omenirii.
Pergamonmuseum (Muzeul Pergamon), ultimul muzeu vizitat pe insulă, ne-a încheiat turul cu cele trei expoziții renumite.
Primul nivel cupinde antichități clasice, fiind considerate unele dintre cele mai importante colecții romane și grecești din lume, reflectate prin Poarta Pieței din Milet, refăcută din bucați după ruinele găsite în Orientul Mijlociu, Poarta Iștar din Babilon, una dintre cele opt porți care asigurau intrarea în orașul Babilon și Fațada Mshatta, ruina unui palat de iarnă din perioada califatului Umayyad.
A două colecție a muzeului este cea de artefacte din Orientul Mijlociu, în principal din Mesopotamia, Syria și Turcia, toate cu o poveste bogată, din perioade marcante ale istoriei.
Ultimul etaj găzduiește obiecte din culturile islamice, începând chiar de la primele popoare. Se remarcă aici detaliile și motivele specifice, întâlnite și astăzi în culturile musulmane.
Pegamonmuseum este cel mai vizitat muzeu de artă din Germania, lucru demonstrat și prin faptul că a fost singurul în care nu am putut intra imediat, ci a trebuit să facem o programare, după două ore.
O poveste a evreilor
Lăsăm în urmă Insula Muzeelor și ne întoarcem pentru scurt timp în perioada nazistă, la Jüdisches Museum (Muzeul Evreiesc) din Berlin. Aici intrarea este gratuită, chiar și fără Berlin Pass.
După turul făcut, aş cataloga acest muzeu ca fiind mai degrabă abstract, decât istoric. Pentru a-şi susține totuși statutul, ne-a prezentat în camerele albe, documente și fotografii vechi, din perioada evreilor germani. Arhitectura clădirii este în schimb deosebită, alcătuită din linii neregulate, simbolizând steaua frântă a lui David, o referință vizuală către perioada istorică apăsătoare.
Câte ceva și despre tehnologie
Câteva ore bune am petrecut într-o dimineață însorită, căci am vazut într-un final şi soarele, în oraşul parcă mereu ploios, și în Deutsches Technikmuseum Berlin (Muzeul German al Tehnologiei).
Muzeul cuprinde o colecție uriașă de obiecte, cu referințe științifice și tehnologice din istoria germană, fiind unul dintre cele mai mari muzee de acest gen din Europa. Este potrivit pentru toate vârstele şi adaptat tuturor preferințelor, stârnind interesul prin numeroasele piese expuse.
Colecțiile acoperă transportul maritim – cu felurite modele de bărci, unele atingând dimensiuni de aproape opt metri, submarine de război și accesorii folosite în navigație, transportul aerian – unde se regăsesc şi câteva modele de avioane din perioada nazistă și din al Doilea Război Mondial, iar în ultima parte, transportul rutier și căile ferate – unde sunt expuse mijloacele de transport feroviar, de la începuturi (prima locomotivă electrică din 1879) și până în prezent. Printre exponate se numără și un vagon cu care au fost transportați evreii condamnați, în vremea lui Hitler.
Secția de telecomunicații și mica fabrică de bere din curtea muzeului erau închise în perioada pandemiei.
Deasupra intrării principale se află un model de avion care a fost utilizat pentru aprovizionarea orașului, în timpul blocadei Berlinului de către sovietici.
O pagină de istorie naturală
Museum für Naturkunde (Muzeul de Istorie Naturală din Berlin), asemănător expozițiilor regăsite la Antipa, depășite însă de cel mai mare schelet reconstruit complet, din era dinozaurilor (aproximativ 13 metri), va încânta copiii şi adulții deopotrivă.
Colecțiile sunt variate și cuprind, pe lângă scheletul dinozaurilor, o sală cu insecte, o demonstrație de taxidermie, sala păsărilor, câteva tipuri de pești, ilustrarea teoriilor lui Darwin, bucăți de meteorit, peste un milion de specii, din toate grupele de animale, conservate, dar și renumita plăcuță cu scheletul bine păstrat de archeopterix, pasărea dinozaur, prima pasăre din lume.
Arta în Berlin
Prin numeroasele muzee din Berlin, te poți familiariza cu istoria bogată a nemților, dar și cu diverse culturi romane, islamice, elene, cu particularitățile şi credințele popoarelor din diferite etape ale evoluției.
Berlinul nu duce însă lipsă nici de artă, consacrată atât prin picturile celebre, valoroase, expuse în galeriile elegante, dar și prin arta stradală, valorificată de tinerii amatori.
Muzee de artă
Gemäldegalerie (Muzeu de Artă din Berlin) găzduiește una dintre cele mai importante colecții de artă din Europa, cu accent pe marii pictori italieni: Botticelli, Raphael, Titian, Caravaggio, dar amintindu-ne şi de francezii, nemții, olandezii care au creat istorie. Ne-au așteptat aici și Rembrandt, Rubens și Picasso, prezentându-şi opere celebre şi depănându-le povestea.
Fiecare muzeu include un ghid audio gratuit, primit la intrare, foarte util pentru a înțelege rolul și importanța fiecărei piese expusă.
Alte muzee, ceva mai mici, dar totuși însemnate, de artă, schiță și sculptură, se află în apropiere de palatul Charolttenburg și majoritatea cuprind expoziții temporare, care își schimbă anual specificul, reflectat prin operele naționale și internaționale aduse aici.
Iar pentru o tentă abstractă și modernistă, o vizită la Berlinische Galerie (Muzeul de Artă Modernă din Berlin) poate încheia colorat, povestea artiștilor. Galeria se diferențiază prin arta futuristă, într-o combinație reușită de pictură, arhitectură și fotografie.
Artă stradală
O altă noțiune de pictură am găsit la Memorialul East Side Gallery, care transformă ceea ce a fost odată un simbol al Războiului Rece, în nuanțe și culori. Pe cea mai mare porțiune care a supraviețuit din Zidul Berlinului, simple graffiti-uri sau tablouri mai elaborate, se aștern pe ambele părți ale betonului gri, atrăgând în special tinerii, care iși pot completa portofoliul de fotografii cu câteva imagini indite.
Arta continuă și pe străzile Berlinului, îmbrăcând zidurile clădirilor, odată lipsite de viață.
Alte obiective cunoscute
Palatul Charlottenburg
Elegant, opulent, aparținând foștilor regi ai Prusiei, palatul și parcul Charlottenburg compun o frumoasă poveste barocă, atent conservată.
Trei ore am alocat vizitei, fiind acompaniați de istoria locului, a camerelor, a celor care au locuit odată aici.
Decorurile interioare au fost păstrate, acolo unde a fost posibil sau reconstituite, urmărind întocmai specificul vremii şi evidențiind pasiunile şi gusturile familiei regale.
L-am vizitat la începutul iernii, dar sunt convinsă că primăvara, când culorile oferă un spectacol aparte, parcul și grădinile vor oferi și ele o perspectivă vioaie, verde și înflorată.
Biletul de intrare este 17 euro si include aripa nouă a palatului, clădirea veche şi o mică expoziție. Părinții pot beneficia de bilete reduse, la 25 euro, pentru întreaga familie.
O plimbare prin grădina palatului ar fi ideală într-o frumoasă zi de vară.
Poarta Brandenburg
Am trecut în câteva seri reci de început de iarnă și pe sub Poarta Brandenburg, emblemă a orașului, de care sunt legate numerose evenimente importante din istoria Germaniei.
Checkpoint Charlie
Nu am exclus de pe listă nici Checkpoint Charlie, simbol al Războiului Rece, ce a marcat separarea Berlinului de Est, de partea de Vest. Este punctul de frontieră creat după ridicarea Zidului Berlinului și totodată, subiect de filme cu spioni. În imediata apropiere se află și un mic muzeu, cu articole și documente vechi.
Am văzut doar din exterior Clădirea Reichstagului (Parlamentului German), situată în centrul Berlinului, pe care însă nu am putut-o vizita fără o programare anterioară, care putea fi realizată cu cel puțin o săptămână și jumătate înainte. La fel ca și în Sammlung Boros (Bunkerul Boros), o colecție privată de artă contemporană, expusă în interiorul unui buncăr.
Am lăsat pentru data viitoare și urcarea în Turnul de Televiziune din Berlin, atunci când vremea va fi mai blândă și vizibilitatea mai bună.
Clădirea Reichstagului se vizitează gratuit, intrarea în Sammlung Boros este 18 euro, iar urcarea în Turnul de Televiziune costă 22 euro. Se poate opta în cel din urmă, adăugând 14 euro și pentru un mic dejun la restaurantul aflat aproape de vârf, cu o priveliște de ansamblu asupra orașului.
Piețe de Crăciun și Berării
După zile lungi, presărate cu fragmente de cultură și artă din toate timpurile, seara am vizitat și piețele de Crăciun și faimoasele berării germane.
Piețele de Crăciun sunt organizate în aproape toate zonele centrale și par asemănătoare celor din alte țări vizitate în aceeași perioadă, dar urmărind specificul nemțesc. Tarabe cu cârnați, mirosuri puternice de curry, gogoși, prăjituri și clătite, căni decorate de sărbătoare, pline cu vin fiert, bere fierbinte sau rece, mici spectacole de muzică și dans, toate răspândesc spiritul Crăciunului printre locuitori.
Cârnați cu curry, bratwurst și șnițele uriașe se găsesc în meniul oricărei berării, alături de halbe spumoase, cu bere albă, neagră, nefiltrată. Atmosfera este destul de animată după ora opt, iar mesele se umplu de nemți gălăgioși, veniți să se relaxeze cu câțiva prieteni, după o lungă zi de muncă.
Ne-am amestecat printre ei și am petrecut și noi câteva seri… berlineze.
Berinul este un oraș fără prea multă culoare, dar cu o notă aparte, plin de istorie și artă, cu locuri ce merită văzute și care te vor îndemna cu siguranță să revii.
Planul conturat pentru cele cinci zile a rămas încă parțial neacoperit, căci timpul nu ne-a permis să facem chiar tot ce ne-am propus inițial, tocmai de aceea, atât Berlinul, cât și alte locuri din Germania, vor rămâne prioritare pentru vizitele viitoare.
