La aproximativ 30 de kilometri de Napoli, se află ruinele vechiului oraș roman Pompeii.
Mulți îi cunosc deja povestea, s-au făcut şi câteva ecranizări celebre. Însă ruinele rămase, îi dau din nou viața şi te transpun în alte timpuri.
Tocmai din aceste motive am ales să-i fac şi eu o vizită, într-o vară destul de călduroasă. Am optat totuși pentru începutul lui iunie, când Italia nu se află încă în plin sezon turistic și temperaturile sunt suportabile. Câteva ore prin soarele arzător, fără prea multă umbră, pot fi copleșitoare, așa că aș recomanda o vizită mai degrabă spre finalul primăverii.
Cum ajungem în Pompeii?
Pompeii se află foarte aproape de Napoli, pretându-se unui city break de câteva zile în zonă.
Biletele de avion către Napoli sunt destul de ieftine, cumpărate cu ceva timp înainte, în extrasezon. Se pot găsi curse low-cost în jur de 30-40 euro dus-întors. Iar din gara Napoli există trenuri directe către Pompeii, care ajung aici în aproximativ 30 de minute, prețul unui bilet pornind de la 4 euro.
Povestea unui dezastru
Istoria orașului începe undeva în jurul secolelor VII-VI î.Hr. Mai multe culturi i-au influențat dezvoltarea, arhitectura, arta, religia și cultura, lăsându-și amprenta asupra locului, amprentă care poate fi deslușită și astăzi printre ruinele rămase.
Orașul, aflat cândva lângă țărm, în prezent la aproximativ 700 metri de mare, a servit marinarilor greci și fenicieni drept port refugiu, fiind dezvoltat ulterior de romani.
Romanii au construit aici o stațiune luxoasă, cu case elegante și grădini cochete, băi romane, teatre și bordeluri, ce denotau un stil de viață fastuos, libertin, lipsit de inhibiții. Pompeii era cunoscut ca un oraș prosper şi plin de viață.
Orașul progresa în mare parte datorită solurilor vulcanice foarte fertile, favorizând culturile de măslini și struguri. Vinul din Pompeii era savurat în unele dintre cele mai bogate case ale Romei.
Însă pe 24 august, anul 79 d.Hr., vulcanul Vezuviu a erupt, acoperind întreg Pompeii, Herculaneum și alte mici orașe din apropiere cu o pătură groasă de cenușă și lavă.
După erupția Vezuviului, soarele a dispărut și totul a fost acoperit de un praf negru, așa cum relatările ulterioare prezintă. Mulți s-au adăpostit în case, dar acestea au fost rapid îngropate în grămezile de peste trei metri de cenușă, căzute deasupra întregului oraș. În dimineața zilei de 25 august, lava și gazele toxice au ucis toți supraviețuitorii rămași. Peste 10.000 de locuitori, împreună cu orașul au pierit atunci. Așa s-a terminat povestea Pompeii…
Abia în anul 1748 au început săpăturile, istoria locului şi zilele dezastrului fiind reconstituite, iar ruinele readuse la „viață”.
Straturile groase de cenușă au contribuit la conservarea clădirilor, obiectelor și formei cadavrelor, așa cum au fost surprinse de valul de lavă. Astfel, oamenii de știintă nu numai că i-au reclădit istoria, dar au dedus și îndeletnicirile, obiceiurile și cultura locuitorilor, astăzi putând fi vizitat, explicat și înțeles.
Bilete acces
Printre ruinele rămase, vizitatorii pot şi ei descoperi un vechi oraş roman.
Biletele se pot achiziționa de la intrare sau de pe site-ul oficial:
Orele de vizitare, din aprilie până la începutul lui noiembrie, sunt între 09.00 AM și 19.00 PM, ultima intrare fiind între 17.30 și 18.00 PM. În zilele de marți, o parte dintre obiective sunt închise. În funcție de perioada aleasă, locul este destul de aglomerat. După luna noiembrie până la finalul lui martie, programul se reduce până la ora 17.00 PM.
O plimbare printre ruinele unui oraș odată prosper
O vizită se poate întinde pe câteva ore. Străzile drepte, aliniate printre casele odată animate, clădirile importante cu fântâni, mozaicuri şi fresce şterse, în care se poate intra şi recrea atmosfera de odinioară, templele greceşti, teatrele şi băile romane, toate îți deschid orizonturile de atunci, influențele popoarelor şi culturile adoptate.
Construcțiile rămase încearcă să îi compună cât mai fidel povestea.
Printre cele mai importante obiective de vizitat, odată ajuns în Pompeii, s-ar număra Forumul, un spațiu central deschis, care găzduia clădirile comerciale, politice și religioase. În interiorul Forumului se află şi Templul lui Apollo, cea mai veche structură religioasă a orașului, dedicat religiei și culturii greco-romane.
Romanii îl venerau pe Apollo, pentru a avea parte de o agricultură prosperă. Se considera că zeul avea grijă de recoltele bogate și animalele din ferme.
Mai departe, am întâlnit şi Băile Romane, aflate în apropierea Forumului. Foarte populare la vremea respectivă, băile erau găzduite de clădiri elegante, având scop de relaxare și socializare. Clasele sociale mai bogate își aveau propriile băi termale, însă cei mai mulți locuitori le foloseau pe cele publice. Aici se întâlneau pentru a discuta afaceri și diverse probleme politice.
În Pompeii erau trei băi publice principale: Băile de lângă Forum, Băile Centrale și Băile Stabian.
Arheologii au fost uimiți de structura și complexitatea camerelor descoperite în urma săpăturilor. Pereții erau odată acoperiți cu marmură, iar camerele aveau coloane înalte şi structuri ample, unele chiar și intrări separate pentru bărbați şi femei.
Inițial, băile erau aprovizionate cu apă din râu și fântâni locale, dar mai târziu, apa a fost furnizată de un apeduct care o aducea de pe dealurile din apropiere. Un mecanism avansat pentru perioada respectivă.
Mai departe, ne-am intersectat cu Teatrul Mare din Pompeii, aflat în sudul orașului, cu o capacitate de peste 5000 de persoane, care prezintă si partea artistică a secolului al II lea, î.Hr. A fost restaurat în stilul roman, după descoperirea ruinelor.
Zona dedicată spectacolelor era alcătuită din trei clădiri: Teatrul Mare, Odeonul (teatrul mic) și Amfiteatrul.
Am întâlnit şi Templul lui Isis, aflat lângă Teatrul Mic, un lăcaș de cult dedicat zeiței egiptene. O altă dovadă a multitudinii culturale ce a influențat Pompeii.
Templul, originar din secolul al II lea, î.Hr., a fost distrus de cutremurul produs de erupția vulcanului, fiind acum reclădit în totalitate.
Amfiteatrul, construit în jurul anilor 80, î.Hr., poziționat la ieșirea din oraș, este cel mai vechi amfiteatru roman care încă poate fi vizitat. Aici s-au ținut numeroase lupte cu gladiatori, având o capacitate de peste 20.000 de spectatori.
O vizită ar fi fost incompletă fără faimoasele Bordeluri din Pompeii. Sunt clădiri bine conservate, decorate cu fragmente din arta erotică, ce ilustrează serviciile oferite de angajate în casele plăcerii. Lupanar este cel mai cunoscut bordel, o clădire cu două etaje, 10 camere şi desene sugestive.
Din păcate multe dintre angajate erau sclave, care pentru sume modice sau alimente de bază, trebuiau să îndeplinească fanteziile clienților.
O altă construcție interesantă este Palaestra sau sala de antrenament, o piață în aer liber, din secolul I, d.Hr. Era locul unde cetățenii orașului puteau desfășura antrenamente sau diverse jocuri sportive.
Pe vremuri, laturile pieței erau delimitate de platani uriaşi, seculari, dar care din păcate s-au transformat în scrum, din ei rămânând doar rădăcinile arse.
La interior se pot vizita și Casa Misterelor, aflată la periferia orașului, cunoscută pentru frescele și mozaicurile colorate, printre care pictura celebră ce înfățișează inițierea unei mirese într-un cult greco-roman și Casa Vetti, una dintre cele mai bogate case din Pompeii, decorată cu stâlpi înalți, o fântână și mai multe fresce erotice. O frescă îl înfățișază sugestiv pe Priapus, zeul fertilității și al abundenței, cu un falus uriaș.
Casa Poetului Tragic este și ea renumită pentru mozaicurile și frescele pictate, reprezentând scene din mitologia greacă, cea mai vizibilă fiind cea care o arată pe Ariadna abandonată de Tezeu.
Şi vizita a continuat câteva ore bune, furați de spiritul oraşului, pe străzile dintre ruine, printre casele odată pline de viață, printre coloanele şi piețele romane.
Thermopoliumul era un fel de local din Roma Antică, de unde locuitorii puteau servi diverse băuturi și mâncăruri ușoare. Numele este de origine grecească, însemnând magazin de produse calde.
Casa Faunului este una dintre cele mai mari case din Pompeii, ce se întinde pe aproape 3000 metri pătrați. Decorațiuni opulente și multe culori se îmbinau odată în locuința bogată, iar în centrul atriumului se află încă o copie a celebrei statui a lui Faun, satirul dansator, care a dat numele casei, precum și o copie a mozaicului din secolul II, î.Hr. prezentând bătălia dintre Alexandru cel Mare și Regele Persan Darius.
Piața Marcellum, aflată în interiorul Forumului din Pompeii este o piață antică, una dintre atracțiile orașului. Cutremurul din anul 62 d.Hr. a distrus părți mari din Pompeii, clădirea Macellum fiind și ea avariată și incomplet refăcută până la momentul erupției vulcanului Vezuviu.
Pentru următoarea vizită aş pune pe listă şi celelalte oraşe distruse de erupţia Vezuviului, mai puțin mediatizate, dar fiecare cu o poveste de spus, în special Herculaneum.
Și o urcare spre Vezuviu, care de data aceasta a fost imposibilă din cauza cozilor interminabile de mașini formate încă de la bază.
