Bari, Alberobello, Polignano a Mare

Locuri inedite pentru o ieșire cu prietenii sau cel puțin așa a început aventura noastră.

Prinsă undeva la granița dintre job-uri, într-o perioadă cum nu se poate mai potrivită pentru o vizită într-o Italie caldă și înflorită, finalul primăverii, am ales bilete ieftine de avion către Bari (~ 60 euro cu Wizz) împreună cu două bune prietene.

Despre Bari nu aveam o idee clară. Trecusem pe acolo într-o vară timpurie, dar fără a-mi lăsa o anume impresie și fără a închega dorința unei posibile reveniri. Dar iată că în 2018 am ales din nou Bari. Nu datorită orașului în sine, ci a împrejurimilor, căci regiunea Puglia are multe de oferit.

Un zbor de aproximativ două ore, transfer din aeroport cu autobuzul direct în centrul orașului și mini vacanța de patru zile putea începe.

BARI

Odată cazate, ne-am simțit asemeni localnicilor, căci Bari nu este un oraș turistic, fiind înconjurate doar de italieni vorbăreți.

Locația aleasă, în centru, era o casă tipică zonei, cu tavan înalt, depășind trei metri și pereți din căramizi, nefinisați, dar păstrând totuși o simetrie elegantă și un aspect unic. Mobila era puțină, neexistând vreo piesă fără utilitate în cele două camere. Ieșirea se făcea direct în stradă, pe două trepte joase, unde în câteva zile aveam să descoperim farmecul unui Aperol savurat pe scări, înconjurate de alți tineri din casele vecine, învăluiți de pretutindeni de clinchete de pahare și voci colorate.

Am străbătut o zi întreagă la pas orașul, dintr-un colț în altul, admirând străduțele ticsite de scootere, mărginite toate de oleandrii înfloriți. Și portul, încărcat de bărcuțe singuratice, alături de vapoare uriașe, disputând într-un contrast puternic, desavârșit de stolurile de pescăruși gălăgioși ce planau asemeni unor steaguri suflate de vânt deasupra întregului peisaj.

Un decor demn de o vedere trimisă dintr-o vacanță perfectă de primăvară.

ALBEROBELLO

Următoarea zi a fost dedicată micului oraș din Puglia, Alberobello (copac frumos tradus întocmai), cu ale sale căsuțe trulli.

Trenul către Alberobello costă aproximativ șapte euro, distanța fiind parcursă în aproape două ore.

Pe geamul prăfuit ni s-au contopit de-a lungul drumului bucăți de coastă, orășele pierdute în soarele arzător, câmpuri întinse, uscate și decolorate, iar din când în când, câte o căsută trulii, trezindu-ne parcă cu un semnal subtil… nu fiți descurajate de drum, ceva frumos urmează să apară!

Odată ajunse în gară, peisajul a părut dezolant la o primă vedere și nici urmă de atmosfera de poveste căutată. Dar părăsind peronul și afundându-ne în sufletul orașului, cenușiul a fost înlocuit de un alb imaculat, căsuțele timide au scos acoperișurile jucăușe la iveală și în curând locul s-a transformat.

Totul în jur era învăluit de visare, de parcă timpul și-ar fi schimbat cursul și lumea s-ar fi transformat într-un basm citit de bunici în copilărie.

O zi este suficientă pentru a explora pe îndelete orășelul și a nu disipa magia creată. Se găsesc și câteva terase drăguțe, unde se poate lua un prânz frugal, sau cel puțin asta am ales noi și savura o Birra Moretti foarte rece.

Datorită aerului boem și a liniștii concentrate în lunile de primăvară, Alberobello poate fi un stimulent al creației și o perioadă petrecută aici poate naște un fragment de artă.

După apusul soarelui am revenit în al nostru Bari, cu care deja eram familiarizate și în care ne integraserăm pe deplin, am savurat o pizza excelentă și după o scurtă plimbare am cumpărat o sticla de Aperol și un Prosecco și le-am servit în stil clasic, italian, pe treptele casei.

POLIGNANO A MARE

În cea de-a treia zi am ales un drum mai scurt, drept pentru care am înlocuit Matera cu Polignano a Mare, cu aceleași trenuri, 2.50 euro, 30-40 minute.

Pe lângă orașul acoperit de liniște și pictat predominant în alb, terasele de familie cu bunătați specifice și cearșafurile curate fluturând fantomatic pe străzile ascunse, am descoperit și o plajă micuță, plină de tineri școlari și câteva perechi de nemți serioși. Ne-am contopit cum știm mai bine în peisajul locului și ne-am bucurat de câteva ore de mare limpede și rece.

Am cercetat și celebrul restaurant din stâncă Grotta Palazzese, prezentat ca atracție în Polignano a Mare, închis însă în acel moment al zilei (multe dintre restaurantele și magazinele din sud sunt închise pentru odihnă după-amiaza).

Și a rămas Matera, dar și multe altele de văzut în Puglia. Cum ‘din bătrâni’ se spune – e bine să lași ceva și pentru data viitoare, să știi că ai de ce să mai revii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *