Am pornit spre Caminito cu așteptări ce depășeau realitatea întâmpinată, dar cu o perspectivă spectaculoasă, ce a meritat îndelung privită din toate unghiurile plimbării. Aventura în sine a fost sporită și de peripețiile drumului de retur spre Málaga, în urma căruia am tras concluzia, foarte importantă de altfel, că și biletele de tren ar trebui cumpărate cu ceva timp înaintea plecării.
A fost odată…
Traseul inițial, despre care citisem atât de multe și care se prezenta cu ani în urmă de-a dreptul înfricoșător, sălbatic, deloc amenajat, nu mai are nimic în comun cu noul drum. Se mai păstrează încă, sub podurile bine asigurate, mărturii ale vechilor trasee, ca o înșiruire de povești demult încheiate, pierdute în straturile timpului, dar insistând totuși să nu fie uitate.
Caminito Del Rey purta în trecut reputația unuia dintre cele mai periculoase trasee din lume, fiind închis în 2001, după mai multe accidente fatale. Chiar ghidul ne-a spus povestea a trei tineri care au încercat să se susțină de un singur cablu, singura asigurare existentă atunci, dar acesta a cedat sub greutatea lor, având un sfârșit tragic. Într-un final, traseul a fost declarat impracticabil în starea în care se afla, fiind ulterior reamenajat și redeschis turiștilor în 2015.
Transformarea
În prezent, podețele din lemn ce șerpuiesc prinse de stâncile masive, deasupra râului, sunt foarte bine asigurate, suficient de late, cu margini înalte, fără a prezenta vreun risc de accidentare. Exceptând copiii sub opt ani, traseul este deschis tuturor amatorilor de peisaje inedite și mișcare, indiferent de vârstă. Condiția de bază este să ai încălțări adecvate. Nu este nevoie de ghete sau adidași speciali. Sunt permise chiar și sandalele, doar să aibă talpa plată.
Am cumpărat biletele cu aproximativ o lună înaintea vizitei, pentru a găsi un slot orar convenabil, dar în perioadele aglomerate recomand achiziționarea lor de pe site-ul oficial chiar și cu câteva luni anterior sosirii. Există două tipuri de bilete:
- Vizită în Caminito fără ghid – 10 euro
- Vizită în Caminito cu ghid – 18 euro
La achiziționarea lor online se mai adaugă taxele de procesare de aproximativ 2 euro.
Cu doar o lună înainte nu am mai găsit suficiente bilete disponibile, decât pentru vizita ghidată.
Traseul până la destinație
A trebuit să ținem cont, venind dinspre Málaga și de programul trenurilor care ne duc la Caminito:
- Din gara Málaga am luat trenul spre El Chorro, aproximativ 40 de minute. L-am ales pe cel de 8:58 AM, având bilete la Caminito la 10:40 AM. Și am întârziat puțin.
- Din El Chorro a urmat o altă bucată de drum, cu un autobuz care ne-a lăsat aproape de intrarea pe traseu. Autobuzul mai parcurge aproape 20 de minute până la stația finală și pleacă din gară la intervale de 30 de minute
- Din stația autobuzului până la intrarea efectivă în canion se mai adaugă un drum, pe jos, de 2.7 kilometri, printr-o pădure de pini și eucalipți.
Tot traseul din gară până la Caminito a durat puțin peste o oră.
Accesul în canion pornește din zona Ardales, prin Poarta de Nord și se încheie la ieșirea din Sud, în El Chorro, aproape de gară. Per total distanța parcursă este de 7.7 kilometri, prin canion fiind însă doar 2.5 kilometri.
Să înceapă aventura
Caminito este un traseu ce străbate Defileul Gaitanes, construit în 1900 pentru a permite muncitorilor să se deplaseze către două centrale hidroelectrice. Se traduce Mica Potecă a Regelui, numele fiindu-i dat după regele Spaniei, care a inaugurat barajul El Chorro în 1921, dar care nu a traversat vreodată canionul.
Intrarea în canion se face la intervale de 20-30 de minute, conform orei înscrise pe bilet, aleasă și ea în momentul rezervării. Am ajuns cu 10 minute după ora de intrare, dar grupul încă nu pornise pe traseu. Am făcut un mic instructaj privind siguranța și am primit căști de protecție și mici stații, pentru a putea auzi povestea ghidului care conducea grupul și alte mesaje transmise pe parcursul deplasării.
Dacă condițiile meteo sunt nefavorabile, cu ploi sau vânt puternic, vizita se amână și poate fi reprogramată în altă zi.
Din fericire nu a fost cazul, fiind o dimineață însorită și liniștită de mai, perfectă pentru o plimbare la înălțime.
Traseul este împărțit în trei etape, prima și ultima parte fiind pe podurile suspendate, aflate la diferite înălțimi, iar cea din mijloc printr-o pădure răcoroasă, declarată rezervație naturală.
Priveliștea este surprinzătoare și traseul nu prezintă pe tot parcursul niciun fel de dificultate tehnică. Am întâlnit oameni de toate vârstele, plimbându-se deasupra râului Guadalhorce, pozând stâncile lustruite de ploi și vânt. Șuvoiul verzui de apă și-a urmat zgomotos cursul, făcând abstracție de turiștii strânși. Câțiva vulturi se roteau și ei liniștiți deasupra canionului, adâncind înălțimea.
Cea mai aventuroasă parte este podul suspendat peste râu, aflat chiar pe ultima porțiune a traseului. Podeaua prin care se vede prăpastia, plus podul mobil, clatinat în bătaia vântului, sporesc senzațiile trăite. Nici această bucată nu este însă periculoasă. La fel de bine asigurat, poate fi traversat fără probleme.
După ultima trecere, se apropie ieșirea din canion.
Dar nu s-a terminat de fapt…
Odată terminat traseul, pentru noi a început însă partea a doua a aventurii. Pentru că nu am rezervat biletele de tren decât cu trei zile înainte și nu am mai prins loc de întoarcere decât seara, destul de târziu, am ales o alternativă la drumul direct: un tren până în Antequera Santa Ana, îndepărtându-ne cu două stații de Málaga, de acolo urmând să luăm, după două ore și jumătate, un alt tren rapid spre destinație. Și într-o jumătate de oră am fi fost „acasă”. Toată distracția ne costa undeva în jur de 15 euro, dar am fi ajuns mai repede decât dacă am fi așteptat trenul direct.
Aglomerația a fost cauzată și de meciul din Sevilla, care avusese loc cu o seară în urmă și mulți s-au întors apoi în Málaga.
Odată ajunși în Antequera Santa Ana, unde urma să stăm două ore și jumătate, am descoperit că locul nu era un orășel de vizitat, așa cum ne imaginaserăm, ci doar o gară modernă aflată în mijlocul pustietății. Înconjurată de livezi lungi de măslini și un peisaj deșertic, soare puternic și praf, nu se zărea în rest nici urmă de civilizație.
Mai lipseau rotocoalele de ciulini traversându-ne calea și ar fi fost o întruchipare perfectă a pustietății.
Am descoperit o mică benzinărie la aproximativ un kilometru de gară, unde ne-am omorât timpul la o terasă cu sandwich-uri uriașe și bere foarte rece. Poveștile au început să curgă și timpul a zburat pe nesimțite.
Aici s-a încheiat aventura noastră pe Caminito. Alături de persoanele potrivite, timpul se scurge mai plăcut și locurile monotone se transformă în amintiri inedite.
Mulțumim! Informatii prețioase, pe 28 iunie vom fi acolo. Deplasarea cu o mașină închiriată, sper sa nimerim locul de acces către Caminito
Pe maps se poate pune Restaurante El Kiosko sau Caminito del rey acceso norte auto. Există locuri de parcare fără plată, pe marginea drumului sau lângă restaurant şi o parcare amenajată în apropiere – 2 euro. Vacanță plăcută! 😉
Buna! Puteți sa-mi spuneți cat durează ,aproximativ traseul, de la plecarea din gara pana la sosirea in gara? Vreau sa îmi cumpăr bilete la tren si nu știu cum sa programez întoarcerea, Biletele de intrare sunt la 11, si nu știu dacă apuc trenul de 15 spre Malaga.
Bună,
În principiu ar trebui să aveți suficient timp până la ora 15.
La venire, noi am ajuns din Màlaga în gara El Chorro. Pornind de aici, am luat chiar din fața gării un autobuz până în Ardales, care ne-a lăsat aproape de intrarea nordică pe traseu (la restaurantul El Kiosko). Autobuzul a parcurs 20 de minute până la aici și pleacă din gară la intervale de 30 de minute.
Din stația autobuzului până la intrarea efectivă în canion se mai adaugă un drum, pe jos, de 2.7 kilometri, prin pădure.
Tot traseul din gară până la intrarea în Caminito a durat în jur de o oră (incluzând aşteptatul autobuzului).
Întregul traseu prin canion durează şi el cam 2.30 h (intrarea fiind la 11, ar trebui să terminați la 13:30, cel târziu 14 – cu tot cu povestea ghidului şi multe pauze de poze).
Traseul este unul liniar şi se termină în partea opusă intrării, chiar la El Chorro, gara fiind la 20-30 de minute de mers pe jos de ieşire.
Buna ziua,
recomandati vizitarea cu ghid sau fara?
Va multumesc!
Bună ziua,
Eu aş fi optat pentru vizita fără ghid, pentru a face mai multe poze şi a nu fi limitată de timpul alocat.
Într-adevăr, ghidul spune povestea locului, dar o parte din informații pot fi găsite şi pe internet, iar prețul este aproape dublu.
Singura problemă este că vizitele fără ghid sunt mereu sold out pe site. Poate doar rezervate cu foarte mult timp înainte.
buna ziua,
de unde as putea afla daca la inceputul lui decembrie se poate vizita?
multumesc
Bună ziua,
Pe platforma oficială, de unde se cumpără şi biletele online, există un calendar cu perioadele disponibile pentru rezervări.
https://www.caminitodelrey.info/en/tickets/buy
Tot aici, dacă nu găsiți data căutată, la Contact se poate completa un formular cu orice întrebare aveți legată de vizita planificată.